Why do we love mans?

decembrie 1, 2009 Sandra

S-au scris multe cărţi, texte despre FEMEIE. Despre numele ei în sine, despre atenţia, despre pasiunea concentrată cu care o femeie îşi tratează convieţuitorii, despre bunătatea şi totodată misterul unei femei adevărate.

Ei, eu n-am să vorbesc despre asta. Am să vorbesc despre cei care ne iubesc, despre cei ce pretind că o fac, despre cei pentru care meciurile de fotbal şi berea reprezintă un simbol al existenţei.

De ce vor femeile un bărbat? Dumnezeu a creat bărbatul, apoi i-a adus şi femeia alături. Dacă El a considerat esenţial faptul că bărbatul şi femeia trebuie să fie împreună, atunci cine sunt oamenii să conteste acest lucru?

Ce are un bărbat, ce anume ne atrage la un bărbat? S-au pus şi întrebările astea, sub forma aceasta, subtil sau direct. Am citit undeva, în urmă cu câteva minute un răspuns dat de o femeie pe care o îndrăgesc şi o stimez enorm în cadrul unui interviu la întrebarea “cum arată o zi perfectă în viaţa ta? “

“ Are ca ingredient princpial Soarele. Se amestecă cu o pară culeasă cu mâna ta din grădină după luni întregi de aşteptare , cu mâţe alergându- se prin curte şi un miros îmbietor venind dinspre bucătăria în care EL te cheamă la masă “(MM.)

M-am regăsit în răspunsul ei ; probabil că în viziunea mea aş putea descrie mii sau sute de zile perfecte pentru că toţi tânjim după zile perfecte , fără grji, dar aş putea spune că am gândit fraza aceea şi imediat apoi a ieşit din gura ei, iar editorul şi mai apoi, tipograful a notat-o frumuşel într-un colţ de hârtie.

Pentru că para e fructul meu preferat. Pentru că iubesc să-mi fie răsplătită munca, chiar poate doar cu un simplu “mulţumesc” sau cu un sărut pe obraz. Pentru că nu-mi imaginze viaţa fără pisici, fără zgârieturile de pe umăr, fără mâinile-mi mângâind o blăniţă moale şi strălucitoare. Pentru că-n visele mele nu lipseşte EL.

De ce iubim bărbaţii?

Pentru parfumul îmbătător pe care-l simţim atunci când intrăm în încăperea în care se află El., pentru liniştea şi agitaţia ce se ascunde totodată în sufletele noastre atunci când îl vedem sau simţim, chiar şi la 5 m distanţă. Pentru că sporesc producerea de “hormoni fericiţi”-cum îmi place mie să le spun, atunci când ne strâng de mână, când ne mângâie. Pentru senzaţia de “nor plutitor” pe care ne-o dăruiesc cu fiecare regăsire în ochii lor.

Pentru săruturile jucăuşe, pentru că le place să ne ciufulească şi pentru că nu le e jenă să ne-o arate. Pentru că ne tachinează, pentru că ne sprijină atunci când avem nevoie , pentru că ne cumpără trandafiri roşii, pentru că ştiu că nicio femeie nu dispreţuieşte trandafirii în ciuda faptului că au spini.

Pentru că ne iau în braţe şi ne învârt, pentru că ne duc în locuri minunate şi nu acceptă să fie răsplătiţi decât cu un sărut. Pentru că puterea lor , concentrată în mâinile mari, ne fac să ne simţim cele mai fine şi fragile fiinţe de pe Pământ.

Pentru că nu există lacrimi pe Pământ fără ei.

Pentru că nu există dragoste pe Pământ fără ei.

Pentru că nu există viaţă pe Pământ fără ei.