..more or less..

Am ştiut dintotdeauna că îmi lipsesc multe lucruri. Lucruri care ţin de mine, ca persoană. Lucruri care mi-ar împlini viaţa.

Şi aici nu intră lucrurile materiale, alea nu fac parte din lista mea de priorităţi. Ok, poate doar atunci când sunt “fentată”, aşa cum mi-a zis azi un amic. Şi dacă trebuie să vă traduc (eu am avut nevoie de traducere) fentată înseamnă ameţită, high, too much good-feelin caused by laughing., etc.

Revenind, simt că mi-a lipsit mereu voinţa. Sau poate nu mereu. Dar majoritatea timpului. Voinţa să mă ridic şi să-mi fac ordine în haine, în cărţi, în bijuterii, în gânduri.

Voinţa să deschid ochii şi să mă iubesc mai mult, să mă accept aşa cum sunt.

Voinţa să nu privesc în ochi oamenii care s-au născut şi îşi dedică întreaga viaţă pentru a mă face să mă simt neînsemnată.

Voinţa să spun NU atunci când trebuie şi  să nu regret sau să mă îndoiesc de alegerea făcută atunci când spun DA.

Voinţa să mă controlez şi să nu-mi mai vină în cap, pe moment, dorinţa de a pocni pe cineva care mă scoate din sărite.  Ok, glumesc. Asta nu se întâmplă foarte des.

Voinţa să bat cu pumnu-n masă şi să-mi fac gândurile şi organismul să m-asculte.

Mereu îmi şoptesc “Dacă ar fi cineva-ceva care să mă susţină, things would be different..”

Dar nu e aşa, aia e doar o scuză tâmpită pentru lenea şi comoditatea şi lipsa voinţei mele. Aş cumpăra un kg de voinţă. Sau poate 2. Sau un flacon.

Dar chestia e că nu găsesc la chişcul de pe colţ, spun că nu au în stoc; iar la supermarket, la produsele importate, e mereu gol coşul cu voinţă..I guess we all need it..(title)..

Add a comment noiembrie 30, 2009